adolescenta

adolescenta

duminică, 6 februarie 2011

Capitolul 5


Se pare ca si in aceasta dimineata mi-a pierit somnul.M-am dus la dusuri inaintea celorlalti ca si in dimineata trecuta. As fi baut un suc dar stiam ca ar fi insemnat sa dau de Giorgos la bar, asa ca m-am hotarat sa beau apa calda de seara trecuta.
Nu stiam ce aveam sa fac. Stiam ca nu puteam sa il mai vad pe Giorgos pana nu hotarasc ce trebuie sa fac.Cum aveam sa-l ocolesc?! Imi zisese aseara ca va fi pe plaja cu Ivi…Asta inseamna ca nu ma duc la plaja doar ca sa nu-l vad pe el? Mda…cam asa ceva! Daca nu ma hotarasc pana la ora plajei ce am de facut cu el, asta e…nu voi merge la plaja!
Ma simteam bine in preajma lui, nu pot sa neg asta si cum spunea si el simteam ca il cunosc de ceva timp…Mi-as fi sunat prietenele dar m-am gandit ca totusi este cam devreme pentru o conferinta…Ce voi face?! Ce?!
Ii voi spune ca si eu tin la el?Ca totul va fi bine? Sau cel putin va fi bine cat vom sta in tabara…Alta problema a aparut! Dupa aceste doua saptamani ce voi face? Totul se va termina intre mine si Giorgos!? Sau stai nici nu a inceput sa fie ceva intre noi si poate nici nu va fi…dar totusi Giorgos spune ca incepe sa tina la mine si vrea sa fiu prietena lui,iar eu nici nu stiu ce trebuie sa fac!
Trebuie sa imi ascult inima! Asta trebuie sa fac! Trebuie sa fac ce ma indeamna ea,altceva nu am ce sa fac…Daca inima imi spune ca trebuie sa incerc cu Giorgos atunci asta voi face, dar daca inima imi va spune ca Giorgos nu este pentru mine, atunci, ii voi explica ca trebuie sa ramanem doar prieteni!
Acum sa incep sa imi ascult inima…Dar…nu aud nimic!!! Cum se face asta?! Poate trebuie sa merg intrun loc mai linistit? Dar totusi…este ora sapte dimineata, nimeni nu s-a trezit! Ce loc mai linistit ca acesta as putea sa gasesc?! Ar trebui sa fiu mai atenta si sa ascult mai cu atentie…Nu aud nimic!!! Cum sa-mi ascult inima daca eu nu am invatat niciodata sa o fac?! Se spune ca nu te nasti cu toate cunostiintele si trebuie sa le invatam, dar pentru a invata trebuie sa invatam de la un profesor ,de la cei mai buni…In acest caz cine m-ar putea ajuta pe mine sa invat sa imi ascult inima? Cine?!
Si…Dintro data un vant cald m-a lovit din plin si nu stiu ce a fost dar nu mi-l puteam scotea pe Giorgos din cap…Ca si cum imaginea lui s-ar fi tiparit in mintea mea.Sentimentele care le simteam pareau puternice.Oare asta inseamna sa iti asculti inima? Oare este un semn divin? Oare cineva incearca sa imi spuna ca ar trebui sa ii acord o sansa lui Giorgos? Oare asta face parte din destinul meu?
Da! Stiam ce trebuie sa fac! Stiam acum si nu aveam niciun dubiu!
Am alergat spre bar si am intrebat pe tipul de acolo de Giorgos.Mi-a spus ca acum Giorgos imparte sucul pe plaja si ca va fi inapoi la bar in jur de ora doisprezece.
In momentul acela m-am uitat la ceas si mi-am dat seama ca era ora unsprezece fara un sfert.
Am alergat spre plaja si am urcat scarile acelea cum nu le mai urcasem niciodata! Marea aproape ca ma orbit cu sclipirea ei.Niciodata nu imi paruse atat de frumoasa si atat de albastra cum o vedeam azi.
L-am zarit si pe Giorgos! Era chiar langa pod cu cutiile de Ivi.Asa cum imi spusese cu o seara in urma!
M-am grabit sa ajung la el …era in fata mea si se uita la mine ca si cum ar fi asteptat sa spun un singur cuvant pentru ca el sa le poata spuna pe toate celelalte.
Nu am putut decat sa il strang tare in brate si sa ii soptesc la ureche ca totul va fi bine!
Parea surprins!Nu cred ca se astepta sa actionez asa.Probabil credea ca o sa il refuz dar se pare ca asta vreau! Se pare ca vreau ca Giorgos sa fie alaturi de mine in aceasta tabara minunata si sa fim impreuna atat cat trebuie.Vom trai momentul si vom trai doar in prezent! Nu voi mai face aceasi greseala care am facuto cu Iustin! Cu Giorgos va fi diferit!
-Vorbesti serios? Imi sopti la ureche in timp ce ma strangea si mai tare in brate…
-Da! Vorbesc foarte serios! M-am gandit si chiar vreau asta!
Si ne-am privit adanc unul in ochii celuilalt. Avea niste ochi superbi.Bineinteles ai lui Iustin erau mult mai deosebiti dar mi-am reamintit ca nu vreau sa ma mai gandesc la Iustin si am inceput sa ma gandesc doar la Giorgos.
Buzele lui s-au apropiat de ale mele! Si atunci am simtit in adevaratul sens al cuvantului ca suntem impreuna in asta! Da!!! Eram doar noi doi! Cu toate ca probabil eram priviti de toti copii din aceasta tabara , nu imi pasa! Eram hotarata! Il voi iubi pe Giorgos si el ma va iubi pe mine!
Si cuvintele care le-am auzit in urmatoarele zile sunau atat de muzical incat as fi crezut ca le canta. Adoram la nebunie toate serile in care eram doar noi doi si el imi soptea la ureche: ,, Σ'αγαπω”

Un comentariu: