adolescenta

adolescenta

miercuri, 9 februarie 2011

Capitolul 11


Este ora opt jumate si nu stiu ce voi face! I-am promis ca ma voi gandi daca vreau sa ma duc sau nu, dar i-am spus si ca nu ma duc…Deci…ce trebuie sa fac?!?!?!
M-a dezamagit ca m-a lasat balta, dar incepusem sa tin la el destul de mult…Nu stiu ce sa fac…
-Te-ai aranjat Melissa?
-Nu! Pentru ce?
-Melissa? Nu-mi spune ca nu te duci!?
-Pai nu stiam ce sa fac,dar acum stiu!
-Deci te duci?
-Nu te agita asa,Maia! Nu,nu ma duc!
-Ce!? Nu esti zdravana! Ma gandeam eu ca asa o sa faci...
-Mda…
-Si…Cum imi pasa de tine…Nu te las sa faci greseala asta! Hai sa te schimbi!
Si a inceput sa imi caute prin bagaj…A gasit o pereche de blugi si i-a pus pe pat,apoi a inceput sa caute tricou…La fiecare tricou pe care il punea langa blugi se stramba, pana cand a gasit un tricou dragut pe care nu il mai purtasem pana atunci…Il pastrasem pentru ocazii speciale.Era un tricou albastru, iar una din manecile tricoului lasa umarul la vedere…
-Asta!Gata! Schimba-te!
-Maia…Ti-am spus! Nu ma duc!
-Melissa! Si eu iti spun imbraca-te! Daca nu vrei sa chem ajutoarele! Ti-am cerut doar sa te imbraci.In timpul asta voi incerca sa te conving sa te duci! Stiu ca te voi convinge,tu trebuie doar sa te imbraci!
-Bine! Foarte bine! Ma voi imbraca,dar te asigur ca nu ma voi duce!
-Bine…iti mai aduci aminte de momentele petrecute cu el?De momentele in care iti spunea ,, Σ'αγαπω”?Spune-mi! Iti aduci aminte? De ce nu imi raspunzi?
Bineinteles ca imi aduceam aminte! De ce trebuia sa imi rascoleasca fiecare amintire?
Totul se invartea in mintea mea,dar o imagine atat de colorata mi-a acaparat mintea…Eram eu si Giorgos la locul nostru…Acel parc si acel copac, care ne cunostea atatea secrete si care a asistat de fiecare data la momentele in care ma rugam de el sa-mi repete la nesfarsit ,,S’agapo”…Eram atat de fericiti!!!
-Decii?!?! Spune! Acum te duci?
-Paii…
-Offf!!! Melissa…Te duci acolo si vorbiti daca iti place ramai daca nu , nu! Cu toate ca daca te-as convinge sa va si impacati ar fi minunat!
-Bine…ma duc!Vad eu ce fac…
-Imi promiti ceva?
-Ce? Pana ajungi acolo…vreau sa te gandesti la toate momentele petrecute cu el…La fiecare ,,Te iubesc” soptit de el, la dimineata aceasta pe plaja…La tot! Si dupa sa te gandesti daca simti nevoia sa va impacati…Si daca simti asta…Vreau sa va impacati!
-Maia…
-Te rog!!! Atat iti cer! Si dupa promit ca nu mai vorbim de Giorgos daca vrei!
-Bine! Nu stiu de ce ma las convinsa de tine dar ma rog…
-Ah! Mersi! Stai…Ma duc sa anunt si pe altcineva ca am rezolvat!Asteapta de ceva vreme sa-i zic…
-Pe cine?
-Pai complicele meu…Cu care am pus totul la cale!
Maia a inceput sa rada si a deschis usa…Eram sigura! Ea si Dimitri! Se putea?!
-Victorie!
-In sfarsit!
-Stai…Nu a zis inca ca se impaca, cu toate ca presimt ca asta se va intampla, dar se va duce la intalnire si pe drum va si medita la problema…
-E un inceput…Buna Melissa!
Mda…Si mi-a bagat un zambet de invingator…Se pare ca este tare mandru de el.Nu m-am putut abtine si i-am zis…
-Stii ce nu inteleg?! Daca tineai atat sa fiu cu Giorgos de ce i-ai scos ochii in seara aia? Cam de aici a pornit totul daca stau sa ma gandesc…
-Melissa! Acum nu da vina pe Dimitri!Nu e el de vina ca tu si Giorgos va-ti certat!
-Nu, Maia!Melissa ai dreptate intr-un fel! I-am scos putin ochii,dar eu atunci nu stiam ca iubirea te face atat de fericit! Acum stiu asta! Si vreau sa impartasesc toata bucuria cu prietenul meu cel mai bun...Asa ca incearca te rog sa repari greseala mea!
-Si sa inteleg ca acum stii sau cum?! Te-ai trezit asa de pe o zi pe alta?!
-Nu! Am cunoscut-o pe Maia! Si o iubesc foarte mult si stiu ca si ea ma iubeste…
Dimitri a luat-o in brate pe Maia! Iar Maia i-a zambit…Oare ce se intampla aici? Cred ca am fost atat de ocupata cu Giorgos si cu decizia care trebuie sa o iau incat nu am putut sa observ ce se intampla in jurul meu…
-Stai asa! Ce am pierdut?
Amandoi se uitau mirati la mine.Probabil nu stiau ce sa imi zica sau poate nu le venea sa creada ca mai intreb asta…
-Maia!!! Spune-mi! E ceea ce cred?
-Da, Melissa! Suntem impreuna! Lasa asta! Vorbim cand te intorci …Este deja noua! Pleaca! Te rog…ai grija ce faci…
Si uitandu-ma la ei doi am stiut ce am de facut! Stiam cum trebuie sa rezolv totul si stiam ca daca voi face asta toti ma vor lasa in pace si totul va fi Ok!
-Bine am plecat!
Eram fericita! Radiam de fericire! Stiam ca luasem cea mai buna decizie din toate de pana acum!
Aproape ca am zburat sau m-am teleportat dar am ajuns in parc imediat…
Vai!? Dar cum pot spune ca am ajuns in parc imediat! Logic ca am ajuns imediat daca parcul era in spatele cabanei…De la atata gandit se pare ca nu mai gandesc coerent!
Era acolo…Unde ma astepta mereu.Ma privea si astepta sa ma duc langa el.
Stiam ca nu puteam sa ii dau vestea altfel decat asa…Am alergat spre el si l-am strans in brate atat de tare, cu o fericire enorma, care nu o mai simtisem de mult.In aceea clipa imi simteam ochii umezi de emotii!Simteam ca il iubesc! Stiam ca trebuie sa raman cu el! Stiam ca aveam nevoie de cineva la care sa tin asa cum tineam la Giorgos pentru a putea uita total de Iustin! Stiam ca nu era frumos ceea ce gandeam dar si acesta era unul dintre motivele care ma facusera sa aleg sa ma impac cu el! Din momentul acesta renuntam total la orice gand legat de Iustin!Nu mai aveam de gand sa il aduc vreodata in discutie!
Simteam ca si el era fericit! Ma strangea in brate cat putea de tare ! Si la un moment dat de atata bucurie m-a ridicat in sus, apoi ne-am privit unul in ochii celuilalt si m-a sarutat cum nu mai ma sarutase de mult si am simtit ca ma topesc pentru cateva secunde…
Si bineinteles ca a urmat acel ,,S’agapo” care il adoram!
-Mai spune-mi odata!
-S’agapo! Mereu vom fi tu si eu!Eu si tu!
-Te iubesc! Nu mai vreau sa ne certam niciodata!
-Mi-ai spus in cuvinte!?
-Da!!! Teeeee Iuuubescccccccc!!!!!!!!
Am tipat cat de tare am putut!!! Vroiam sa inteleaga cat este de important pentru mine si ca nu as fi vrut sa se termine niciodata tot ce era intre noi…

marți, 8 februarie 2011

Capitolul 10


Toti erau foarte veseli ca mergeam la plaja, in schimb eu nu impartaseam cu ei toata aceasta fericire…Stiam ca daca voi merge la plaja il voi vedea pe Giorgos,dar nu imi pasa! Nu mai voiam sa-l ocolesc! Voiam doar sa ma distrez cu prietenele cele mai bune! Voiam sa simt vara! Nu voiam sa ma intorc acasa si sa spun ,,A fost dragut in tabara…”. Nu!!! Voiam sa spun ,,M-am distrat enorm in tabara!!! A fost cea mai tare tabara !”
M-am hotarat! Voi radia de fericire! Poate nu voi simti chiar toata fericirea aceasta din adancul inimii mele dar voi face sa para ca eu chiar sunt extrem de fericita!Cine a spus ,, Nici cel mai bun machiaj nu are cum sa-ti schitzeze un zambet atunci cand esti trist” nu avea dreptate! Si eu voi dovedi asta vara aceasta!
Am urcat cu entuziasm scarile podului care trebuia sa ne duca pe partea cealalta a soselei, unde se afla minunata plaja.
-Grabeste-te Melissa!
-Ia-o mai usor Maia! Unde te grabesti atat de tare?
-Paiii...Nu stiu!
Nu stiu ce ascundea Maia dar a inceput sa rada cand a spus ,,Nu stiu!”. Era clar! Imi ascundea ceva ,dar nu voia sa imi spuna...Am ales sa nu insist si sa o las sa imi spuna cand va fi pregatita...
-Stai langa mine?
-Sigur! Ti-am zis! Stam toate!
-Melissa!Maia! Veniti aici! Am oprit locuri pentru toate!
Kiki si Karina deja ocupasera o particica pe plaja unde erau si doua pietre sub un copac...Adoram locul acela! Eram in acelasi timp si la soare si la umbra, iar pietrele acelea erau intodeauna vesele sa ma primeasca.
Nu am vrut sa imi aduc aminte ca in acel loc stateam mereu cu Giorgos si precum cele doua pietre eram mereu unul langa altul...Am incercat sa imi alung gandurile acestea din minte si sa ma concentrez pe ideea: ,,Voi avea vara cea mai perfecta!”
-Melissa!!!Melissa!!!
-Da spu...
Nu stiu cum de m-a intrerupt Maia, dar se pare ca era ceva care o alarma foarte tare...parea important, asa ca am ascultat-o.
-Uiteee!!!Vine Dimitri!!!
-Oh nu!
-Probabil o sa iti spuna ca Giorgos vrea sa vorbeasca cu tine!Sigur vine de asta...
-Probabil...dar stii?Mi-se pare ceva ciudat la mijloc si sper sa nu ma insel, dar vorbim dupa pentru ca se apropie...
Nu vroiam sa il ascult pe Dimitri! Simteam ca nu il mai inteleg deloc pe Giorgos! Giorgos al meu...unde era?!Cum putea sa il trimita pe Dimitri sa-mi spuna ca vrea sa vorbim!? Adica totusi!!!Credeam ca sunt destul de importanta incat sa se deplaseze doi metri pentru mine,dar nu!!!El sta acolo si da suc la toti cei care se duc la el.Mda...
-Buna!Imi pare rau ca te deranjez...
-Cu mine vorbesti?!
Nu imi vine sa cred!!!Dimitri nu venise la mine!!! Stiam eu ca Giorgos nu e chiar asa...Dimitri vorbea cu Maia!? Oare ce se intampla si eu nu stiu?! Se pare ca si Maia era destul de surprinsa si mai mult o simteam emotionata...Cred ca nu ma inselasem mai devreme...Maia probabil se grabea pe plaja sa-l vada pe Dimtri si cand l-a vazut ca se apropie s-a alarmat foarte tare...Oare la ce concluzie ajung?! Oh da! Intre Maia si Dimitri incepe sa se infiripe ceva...Imi pare atat de bine pentru ea! Trebuie neaparat sa vorbim!Poate o pot ajuta cu ceva...
-Da, bineinteles ca vorbesc cu tine! Vroiam sa te rog...Doar daca vrei...
-Sigur! Orice,nu-i problema!
-Pai...voiam sa facem o poza!As vrea sa pastrez o amintire cu tine...
Se pare ca Dimitri s-a cam rusinat...Asta da zi! L-am vazut pe neinfricatul Dimtri inrosind, am vazut-o pe Maia emotionata si aproape lesinata!? Clar! Asta va fi cea mai buna zi din toata vacanta! Nu imi pare rau ca am venit pe plaja...
Eram atat de entuziasmata de idee incat nici nu l-am putut auzi pe Dimitri cum ma ruga sa le fac poza!
-Mmmm...Melissaaaa!!!!!Esti bineee?!?!
-Ohh!!! Scuze!!!Da!Va fac poza!
-Uite! Apesi aici!
-Ma descurc! Dar...Nu imi place cum iese!
-O sa iasa bine! Fa odata!
-Iti zic eu Dimitri! Nu ieseee!!! Este prea multa distanta intre voi! Maia te rog intra putin in Dimitri!Haide!!! Cu curaj! Sa stii ca nu te mananca!
E clar! Maia ma omoara dupa! Dar macar o sa scot o poza geniala!
-Bine, uite! Acum e bine?
-Nu, Maia! Acum Dimitri vreau sa o iei in brate pe Maia! Asa! Perfect...Stati! Asa...am facut o poza!Si bineinteles ca am inca o idee geniala! Melissa are mereu idei geniale!? Maia zambeste din toata inimioara ta,iar tu Dimitri vreau sa o pupi pe obraz pe Maia! Perfect! Ramaneti va rog putin asa!!! Trebuie sa va fac o poza si cu aparatul meu!Trebuie sa ma asigur ca voi ramane si eu cu amintire!
-Oh! Melissa, iti promit ca ti-o dau eu!
-Dimitri!!! Imi pare rau! Dar vreau sa fiu sigura! Si daca vrei sa fiu sincera acum...Nici nu mai am incredere in voi, grecii!
Si am inceput toti sa radem! Stiam ca eu vorbeam serios, dar ei au luat totul ca o gluma.Poate a fost mai bine ca au crezut ca glumesc...
-Gata! Va multumesc! Stiti ce?! M-am gandit! Ma duc sa imi iau un suc...Nu are rost sa fiu suparata toata viata! Macar putem fi prieteni nu!?
-Vezi ca stii Melissa?! In sfarsittt!!!
-Va las, nebunatici mici, cum ar spune Edi! Vedeti ce faceti...Sunt pe aici!
Si i-am lasat...Stiam ca am facut destule apropouri pentru o zi...
Giorgos era acolo! Ma privea si stiam ca trebuie sa ramanem macar prieteni...
-Buna!!! Ce facii?
Cred ca am crezut si eu ca paream fericita...Nu mai aveam aceasta energie de muuultt timp...Mai exact de cand eram fericita cu Giorgos.Se pare ca Maia si Dimitri m-au influentat pozitiv...Eu chiar cred ca ei doi pot fi fericiti!
-Melissa! Ma bucur atat de mult sa vad ca imi vorbesti!Acum ca te vad fac foarte bine! Tu ce faci?Din cate observ o duci bine...
-Da! Nu pot sa spun ca imi merge rau...Auzi...Stii ceva de Dimitri si Maia?
-Pai...Nu stiu daca ar trebui sa iti spun...
-Haide!!! Spune-mi! Te rog! Maia e prietena mea!
-Imi promiti ca nu ii spui nimic?
-Bine! Iti promit!
-In numele iubirii care a fost intre noi?
-Da! Iti promit ca nu ii spun nimic, dar vreau sa stiu!
-Bine...Tot ce stiu este ca lui Dimitri ii cam place de ea...Mi-a spus , citez: ,,Fata aceea, prietena Melissei, este foarte foarte foarte frumoasaa!!! La naiba!M-as combina cu ea ,dar nu cred ca o sa vrea...!”. Si eu l-am intrebat :,,Cine ma?! Maia?” si el mi-a spus ca da, ca asa o cheama...
-Atat?
-Da...Si de asta a vrut sa faca poza...A zis ca vrea sa se mai uite la poza din cand in cand!? Nici nu l-am crezut prima data! Ca el nu a fost cu o fata mai mult de o zi si mai ales sa imi zica ca vrea sa se uite la poza ei din cand in cand!? Credeam ca isi bate joc de mine!
-Aha...Ok!
-Tu ce stii de Maia?Ti-a zis ceva?A dat de inteles ceva?
-Nu...Eu nu stiu nimic! De asta te si intreb...
Bineinteles ca imi daduse de banuit multe, dar nu aveam de gand sa-i spun lui! Nu pentru ca eram suparata pe el, nu!Maia era prietena mea si ce imi spunea sau imi dadea de inteles ramane intre noi...Poate nu i-ar fi spus lui Dimitri, cum nici eu nu ii voi spune ei dar...
-Bine...Pana la urma nici nu prea imi pasa ce se intampla cu ei! Eu vreau doar sa vorbim! Despre noi doi...Te rog!
-Bine...Acum nu mai pot...trebuie sa la ajut pe fete sa stranga si... Daca vrei sa vorbim ne vedem diseara la locul nostru!
-Asa ramane!
-Vezi sa nu cumva sa te oblige prietenii sa stai la o sueta cu ei...
-Si inca ceva...Vreau sa stii ca...
-Da...spune...
- Σ'αγαπω αγάπη μου!
-Oh…
-Haide… te rog spune-mi ca inainte…Niciodata nu mi-ai spus in cuvinte ceea ce simti! Niciodata nu te-am pus sa imi repeti la nesfarsit asa cum faceam eu! Dar adoram cand imi spuneai ca si tu ma iubesti…Chiar daca nu imi faceai dedicatii…Eram fericit de fiecare data cand imi spuneai ,, και εγω!”
-Te rog sa intelegi…Ceea ce ai facut tu nu se poate sterge cu buretele ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat…
-Asta inseamna ca nici eu nu ar trebui sa uit ca in timp ce eu nu eram cu tine tu te sarutai cu asa zisul ,,Iustin”!?
-Sa inteleg ca te informezi si ce fac cand nu esti langa mine nu?!
-Nu,bineinteles ca nu! Doar ca am auzit din intamplare…
-Daca ai de gand sa te justifici cu asta sa stii ca nu merge!!! Si nu mai incerca sa ma faci sa ma simt vinovata ca nu merge! Si stii ce?! Nu mai vreau sa vorbim deloc! Nu mai te obosi sa vi diseara la locul nostru ca nu o sa mai fiu acolo!
-Melissa! Te rog intelege-ma si tu pe mine!Eu eram plecat si tu te sarutai cu baiatul ala…
-Of! Dar nu e ceea ce pare spre deosebire de faptul ca tu m-ai lasat balta!!!
-Stim amandoi ca ceea ce ai facut tu a fost mai grav decat ce am facut eu, dar eu sunt gata sa te iert!Nu imi pasa…Te iubesc prea mult!
-Ti-am zis! Gata! Am terminat tot ce am avut de spus! Asta a terminat tot! Nu am nevoie de iertarea ta!Nu pricepi victima sunt eu!!!Nu tu!!! Atat iti zic…Nu veni diseara ca eu nu o sa fiu acolo ! Aici s-a terminat orice fel de discutie!
Si l-am lasat acolo…M-am dus sa ajut fetele sa stranga prosoapele, cremele de plaja, cutiile goale de Ivi si tot ce mai era pe acolo…
Eram convinsa…Giorgos nu mai era asa cum il stiam eu!Incerca sa ma faca sa ma simt vinovata, dar nu ii mergea…Stiam foarte bine ca tot ce facusem in ultima vreme era sa il indepartez pe Iustin,dar se pare ca Giorgos nu aflase si asta.Nu mai aveam sa vorbesc cu el! Nu aveam de ce!
M-am indreptat impreuna cu Kiki, Alessia si Karina spre scari…Giorgos era tot acolo.Mda…Se putea altfel!?S-a pus in fata scarilor.Probabil nu vroia sa ma lase sa trec.Alessia a venit langa mine si ma ciupit usor de mana, in semn ca este alaturi de mine.
-Vreau sa trec! Te rog da-te!
-Doar daca vi diseara!
-Ti-am spus deja!Nu!
-Bine, dar macar promite-mi ca te mai gandesti!
-Ok! Ma gandesc! Dar te asigur ca nu voi fi acolo…asa ca nu te obosi sa te deplasezi!
-Voi fi acolo oricum! Te astept la ora noua! Daca te gandesti sa vi la zece sau la zece jumate…Nu iti face griji voi fi acolo pana la unsprezece! Te rog gandeste-te bine!
Si sa apropiat de mine…Mi-a soptit la ureche acel
,, Σ'αγαπω”pe care candva il adoram, m-a pupat pe obraz si apoi mi-a facut loc sa trec…
Acel pupat pe obraz…Trebuia sa fie un sarut in toata regula,insa am intors capul brusc…Ce credea?! Ca daca ma saruta o sa lesin?!
Nu stiu ce am sa fac…Nu stiu daca ma voi duce diseara la locul nostru…I-am zis ca nu voi fi acolo,dar in acelasi timp i-am promis ca ma voi gandi daca sa vin sau nu…Ce voi face?!

luni, 7 februarie 2011

Capitolul 9


Totul este atat de trist de cand sunt certata cu Giorgos…Am ramas certati si nu cred ca ne vom mai impaca.
Intre timp Iustin se pare ca incearca sa vorbeasca cu mine ,dar eu mereu il evit. Nu as vrea sa mai vorbim pentru ca Iustin sigur imi va vorbi despre trecut…
-Melissa! Te rog…Nu mai fugi!!!
Si din nou am trecut pe langa el fara sa-i spun ceva.Ce pot sa fac? Nu vreau sa creada ca mai poate fi ceva intre noi…Totul este istorie! Nu e vina mea…Asa a fost sa fie!
-Melissa! De ce nu incerci sa rezolvi lucrurile cu Iustin? Eu chiar cred ca sunteti facuti unul pentru altul! Nu te mai incapatana cu Giorgos pentru ca nu se va termina bine! Dupa tabara tu vei fi in Romania ,iar el in Grecia…
-Nu ma impac cu Giorgos! Dar asta nu inseamna ca voi alerga in bratele lui Iustin! Iustin sa stea cu Daria a lui si sa ma lase pe mine in pace! Cum au fost fericiti pana acum sa fie si in continuare!
-Tu nu vezi?! Ca el si-a dat seama ca nu trebuie sa fie cu Daria…Vrea sa repare lucrurile cu tine dar tu ce faci?!
-Kiki nu mai insista! Nu vreau sa mai aud nimic de baieti! Gata! Suntem in cea mai minunata tabara! Sunt aici cu prietenele mele cele mai bune prietene: tu,Alessia, Jenifer, Maia, Iarina si chiar si Karina…
-Da, suntem! Dar…ai putea fi fericita in adevaratul sens al cuvantului! Am vazut ca ai taiat ce scria pe patul tau…
-Stai asa! Tu stiai?Tu ai scris?!
-Da…M-am gandit ca daca iti voi scrie pe pat numele lui Iustin iti vei aminti de el de fiecare data cand te uiti acolo…
Cum am putut sa cred ca era o coincidenta?! Am fost mult prea credula! Kiki imi scrisese acel ,,S’agapo Iustin”, iar eu am crezut ca fusese scris de o alta indragostita care imi scrisese pe pat…
-Nu ar fi trebuit! Intelege eu si Iustin…Totul este istorie! A ales odata ca drumurile noastre sa se desparta…Foarte bine! Asa va ramane!
-Iti spun eu…vei regreta!
-Atunci imi voi asuma riscul acesta, dar nu am de cand sa mai vorbesc eu el! Daca vrei poti sa-i transmiti sa nu se mai chinuie sa ma caute.
Si de atunci Iustin nu m-a mai cautat.Din cate am inteles a ramas dezamagit de mine, dar nu imi pasa! Si eu am fost de multe ori dezamagita de el…
Iar Giorgos…Credeam ca macar va incerca sa ma caute sa rezolve ce s-a intamplat,dar se pare ca nu ii pasa! Pana acum doar a intrebat de mine o data sau de doua ori…Alessia mi-a spus ca se citea tristete in vocea lui, dar…
Maine poate ma voi duce la plaja…L-am ocolit destul pe Giorgos. Poate de asta nici nu a avut curajul sa imi vorbeasca sau pur si simplu nu i-a pasat ce se intampla cu noi!

duminică, 6 februarie 2011

Capitolul 8


Astazi m-am trezit in sfarsit si eu ca toti ceilalti. Am dormit pana la ora opt…Si am avut un vis care a fost foarte ciudat…Se facea ca Aspri, catelusul meu, imi zicea ca nu este bine ce fac si incerca sa ma avertizeze ca ar trebui sa rezolv totul cu Iustin…Dar astea sunt doar vise, vise ciudate dar raman vise!
Eram cu Alessia, Jenifer, Maia si Karina in parcul din spatele casutei si vorbeam inainte sa plecam la masa…
-Ce vei face cu Giorgos? Il ierti ca te-a lasat balta?
-Nu stiu ce voi face , Maia , stiu doar ca nu mi-a placut ce a facut si va trebui sa vorbim despre asta…
-Eu zic sa il ierti! Oricum cine se mai uita la tine?!
-Karina nu fi rea ca de obicei! Daca Mel vrea sa continue cu Giorgos atunci va continua, dar daca nu atunci sigur va aparea cineva mai bun ca Giorgos.Poti sa fi sigura de asta!
Si din nou Alessia este de partea mea cand verisoara mea stie doar sa ma critice iar la final face tot ea pe victima…mda…ce pot sa-i cer?
-Sa fim serioase! Eu nici nu stiu cum s-a uitat Giorgos la tine?!
-Auzi, potoleste-te! Bine ca te crezi tu cine stie ce frumusete… Giorgos a vazut multe la mine!Ce te oftici?Se presupune ca imi esti verisoara nu? Sa stii ca nu se vede!
Si am plecat de acolo…credeam ca daca mai stau o secunda in plus voi exploda.
-Melissa!!!
Da si acum crede ca daca ma striga ne impacam sau cum?!
-Melissa! Esti bine?
-Da, Maia, sunt bine! Doar ca m-am saturat sa ma cert cu verisoara mea in fiecare secunda din zi…asa face mereu! Nu o inteleg, pe bune de o inteleg!?!?
-Asa e ea! In timp va mai creste si se va mai maturiza…Are doar doisprezece ani.Ce poti sa-i ceri?
-O astept sa creasca de prea mult timp! Sa invete sa vorbeasca…
-Mda…Eu zic sa te duci sa iti iei un suc si sa vorbesti cu Giorgos! Am vazut ca e la bar…
-Da…Trebuie sa ma duc, dar nu stiu ce trebuie sa fac sau ce trebuie sa ii zic…
-Pai o sa vorbiti si totul o sa curga de la sine…Crede-ma stiu ce spun!
-Bine! Hai ca ma duc!
-Succes! Eu zic sa il ierti! Se vede ca te iubeste!
-Poate…
M-am apropiat de bar si l-am vazut! Era la fel ca in prima zi cand l-am intalnit.Avea un sort si avea tricoul aruncat undeva pe acolo…Sexy ca de obicei…
M-am gandit mult inainte sa-i zic ceva dar pana la urma mi-am facut curaj si i-am vorbit.
-Buna!
Nu paream prea convinsa.Se putea citi nesiguranta in vocea mea. Se cunostea ca aveam ceva.Bineinteles el probabil nu stia ca sunt suparata pe el dar…eu eram!
-Bine! Spune-mi ceva! Nu ma lasa asa! Banuiesc ca probabil esti suparata pe mine pentru seara trecuta dar…pot sa iti explic!
-Pai ar fi bine sa incepi mai repede! Pana nu ma enervez…
-Deci…Ieri ,dupa ce am vorbit eu cu tine si ti-am zis sa mergem in sat , m-am dus in casuta, unde ma astepta Dimitri. Era suparat pe mine…Mi-a scos ochii ca tot timpul meu liber il petrec cu tine si ca am uitat de prieteni si multe altele.Si m-a rugat sa merg cu el si ceilalti in sat aseara pentru ca dupa nu mai puteam iesi toti…Si cam asta e…Am…
A vrut sa mai zica ceva, dar bineinteles cum asa e stilul meu, l-am intrerupt.
-Dar de ce nu mi-ai spus?! As fi putut sa inteleg asta!De ce?
-Tocmai! Nu am apucat sa vorbesc cu tine si …
-Eram acolo! Te asteptam! Dar tu te-ai uitat la mine pur si simplu si te-ai facut ca nu ma vezi!
-Imi era si putin teama ca nu vei intelege…
-Ei bine…Asta nu inteleg! Era ok ca vroiai sa petreci timp si cu prietenii, nu aveam nimic impotriva.Nu as fi fost suparata pentru ca nu vroiai sa ma iei cu prietenii tai! Dar acum nu pot sa inteleg faptu ca te-ai uitat la mine si ti-ai vazut de drum. Asta nu se face!!! Iti spun eu, nu se face!
-Iarta-ma! Te rog!
-Nu! Nu mai vreau sa te ascult! M-ai dezamagit!
-Melissa!
De ce toti aveau impresia azi ca daca ma striga totul va fi Ok?! S-au vorbit intre ei? Oare am actionat bine? Da! Stiam ca explicatia lui Giorgos nu era destul de buna! Daca nu eram acolo mai ziceam…nu a avut timp sa ma caute si a trebuit sa plece,chiar daca in situatia asta ar fi putut sa dea un mesaj ceva…Dar l-as fi putut ierta…dar asa Nu!!!

Capitolul 7


Asteptam de ceva vreme…Dar se pare ca Giorgos ori intarzie ori a avut prea mult de lucru si a uitat de mine…Ceea ce ar fi putin ciudat pentru ca el a fost la mine in minte toata ziua…
Se apropie, dar nu vine in directia mea si se pare ca nu este singur! Ce face?! Nu inteleg! Este cu toti prietenii lui si pleaca in sat! Dar…fara mine? Trebuia sa fim doar noi doi si el m-a scos de tot din planurile lui?! Nu mai inteleg nimic…L-as fi strigat daca as fi avut puterea asta, dar sunt mult prea ranita…Imi simt toate cuvintele nerostite in gat si simteam ca nimic nu mai e asa perfect…Poate totul a fost doar o iluzie…Poate am visat si m-am trezit acum…poate…
-Ce ai patit?
Era Iustin care se asezase langa mine pe banca…Ce mai vroia si el?! Venise sa-mi spuna ca Giorgos nu e de mine?!
-Ce vrei?! Nu vezi ca am nervi? Daca ai venit sa imi spui ca Giorgos nu e de mine…Scuteste-ma!
-Nu am venit de asta…Te-am vazut suparata si am vrut sa fiu alaturi de tine…
-Du-te la Daria si tine-i ei companie!
-De ce te porti asa? Doar nu esti geloasa pe Daria?
-Nu!? Logic ca nu! Te-ai gasit…am si pe cine…
-Sa inteleg ca tu consideri ca nici nu ai pe cine…
-Bineinteles ca asa este! Nici nu stiu ce ai vazut la ea…Tu imi zici mie de Giorgos ca nu este de mine dar tu te-ai gandit ca poate nici Daria nu e de tine?
-Tocmai! Eu am meditat la asta…Si m-am gandit mai bine…
-Nu ma face sa rad! Si tocmai ca te-ai gandit mai bine, de asta esti cu Daria?!
Si nu m-am putut abtine si am izbucnit in ras.Si nu orice fel de ras…
-Nu intelegi!? Asta incercam sa iti spun…Nu mai sunt cu ea! Ne-am despartit aseara… Si am vrut sa iti spun inca de aseara dar erai prea ocupata cu Giorgos…
Si s-a oprit…Parea emotionat si intristat…Probabil ne-a vazut cand eram in parc si ne sarutam.Dar chiar si asa!? Ce treaba are el? Sa isi vada de viata lui…Ca pana acum nu i-a pasat de ceea ce se intampla cu mine…
-Vreau sa iti spun ceva de ceva vreme…dar …
-Dar ce?
-Nu am stiut cum o sa o iei…
-Pai spune-mi si vedem dupa cum o iau…Ce vroiai sa-mi spui?
-Asta!
Si buzele lui le-a intalnit pe ale mele si totul a parut o secunda chiar daca in realitate a durat mai mult de atat. Simteam ca nu mai sunt cu picioarele pe pamant…Era ceva dulce-amarui in sarutul lui…Il simteam atat de aproape si atat de departe in acelasi timp…Sarutul acesta imi facea inima sa bata ca si cum mai avea putin si sarea din piept.Nu vroiam sa spun asta dar in sarutul acesta simteam mai multa iubire si mai multa pasiune decat in cel al lui Giorgos…Reamintindu-mi de Giorgos, mi-am dat seama ca eu nu actionam corect si ca eu aveam un prieten, spre deosebire de Iustin…
-Stai opreste-te…
Incercam sa opresc sarutul, dar se pare ca nu era si ceea ce dorea el…Dar totusi s-a oprit.
-Imi pare rau! Credeam ca este si ceea ce vrei tu! La inceput erai rapita de sarutul meu si se cunostea ca era ceea ce iti doreai dar…
-Dar nu era! Sa nu se mai intample!
-Bine! Trebuie doar sa-mi spui si asta se mai poate intampla in fiecare secunda din viata ta…
-Aha…bine…
-Giorgos iti spune cuvinte frumoase? Ce crezi ca eu nu pot? Ba da…Pot chiar mai bine!
-Poate, dar Giorgos le spune din inima!
-Si crezi ca eu nu le spun din inima? Giorgos daca le spunea din inima era aici langa tine nu pleca cu prietenii in sat!
-Sincer? Nu cred ca tu le spui din inima! Daca le spuneai din inima erai aproape de mine cand am avut cea mai mare nevoie de tine…dar tu nu, nu ,tu erai aproape de Daria nu de mine!
-Dar acum sunt aici si nu mai plec!
Si m-a luat in brate…Simteam ca ceea ce spunea era din inima, dar ce as fi putut spune? Hotarasem sa raman alaturi de Giorgos si asta nu avea sa schimbe nimic…Trebuia sa uit ca ceea ce simteam pentru Iustin era o iubire muuuultt mai puternica decat cea pentru Giorgos.In timp ce ma tinea in brate mi-a soptit la ureche ca ii fusese dor de mine…
-Putem vorbi putin de trecut?
-Bine…dar scurt!Am hotarat sa traiesc in prezent de acum incolo.
-Ce a fost? Tu tineai la mine nu?
-Sincer…acum ca ma intrebi.Da! Tineam si inca cat…dar tie nu ti-a pasat…Erai fericit cu Daria! Tie ti-a fost bine. Ce sa mai spun? Cred ca asta spune tot nu?Hai mai bine sa o lasam asa! Ce a fost a fost si nu va mai fi! Tu ai ales sa fi cu Daria, iar eu l-am ales pe Giorgos…Noi puteam sa mergem impreuna pe acelasi drum, dar tu ai ales ca este mai bine sa fie doua drumuri total separate.Foarte bine atunci! Asa va fi!
Si l-am lasat acolo…fara sa mai poata spune ceva…fara ca ceva sa se mai poata rezolva…Tot trecutul l-am lasat in spate odata pentru todeauna.Aveam sa continui cu Giorgos si aveam sa fim cei mai fericiti.Iubirea pentru Giorgos poate nu era la fel de mare precum cea pentru Iustin dar era suficient de mare cat sa simt ca traiesc in adevaratul sens al cuvantului…

Capitolul 6


Dupa aproximativ o saptamana de cand sunt in tabara viata mea s-a aranajat din ce in ce mai bine! Cu Iustin am cam terminato cu toate ca in ultima vreme nu prea stiu ce vrea… Imi cam tine predici cum ca nu ar trebui sa fiu cu Giorgos si ca imi va parea rau mai tarziu…Tot ce zice este gen ,,Bla bla bla” in ultima perioada.Cateodata ma intreb daca ar trebui sa ii spun ca nici el nu are cea mai perfecta prietena, asa ca de ce i-ar pasa de relatia mea. Mai bine ar incerca sa se ocupe de a lui…
Revenind la Giorgos… Totul este perfect intre noi! Ne iubim mult si stiu ca totul va fi bine si dupa tabara…Am vorbit si mi-a promis ca va vorbi cu parintii si va incerca sa se mute in Romania cu scoala. Mi-a spus ca parintii lui sunt foarte intelegatori cu el si ca are cei mai buni parinti din lume. Eu nu prea credeam ca el va veni in septembrie la scoala in Romania dar el insista ca parintii il vor lasa…El isi cunoaste mai bine parintii si daca el crede ca asa va fi atunci inseamna ca Giorgos chiar face parte din destinul meu!
-Am vorbit cu parintii si mi-au spus ca este o decizie importanta si ca ar trebui sa ma mai gandesc…
-Stiu! Ti-am spus ca nu te vor lasa!
-Dar nu mi-au spus ca nu ma lasa…Doar mi-au spus sa ma mai gandesc…
-Si te-ai gandit? Ce le-ai spus?
-Pai…
Si am observat cum obrajii lui au inceput sa se inroseasca…Credeam ca nu vad bine, dar el chiar se emotionase!!!
-Deci ce le-ai spus?
-Le-am spus ca tot ceea ce am nevoie va fi in Romania si ca stiu foarte bine ce vreau…Si…
-Si…?Si mai ce le-ai spus?Haide nu mai fi asa rusinos!Spune-mi si mie ce ai vorbit cu parintii!
-Bine…Ok! Le-am spus ca te iubesc foarte mult!
-Mai zi odata!
Si in secunda aceea m-am inrosit si eu toata! Eram doi rusinosi! Dar vroiam sa mai aud inca o data si inca o data!
- Σ'αγαπω αγάπη μου!
-και εγω!
Si am incercat sa revin putin cu picioarele pe pamant…Si odata ajunsa pe pamant l-am intrebat:
-Si pana la urma ce au zis?Ca te lasa?
-Nu chiar asa, dar au spus ca se mai gandesc…ceea ce inseamna de obicei ,,Da”…Ramane sa asteptam
Totul era atat de minunat! Il iubeam si ma iubea si nimeni nu putea sa spuna nimic! Bineinteles ,doar Iustin avea pata pusa pe Giorgos si orice i-as fi spus nu ar fi renuntat la idea lui ca Giorgos nu este pentru mine, dar nu imi pasa. Tot ce stiu este ca eu si Giorgos ne iubim cum nu mai iubisem pana atunci.Bine, poate ceea ce simteam pentru el nu era la fel de puternic ca ceea ce simtisem candva pentru Iustin dar stiam ca Giorgos era linistea pe care o cautam de mult. De cand a aparut Daria eu nu o mai aveam, dar acum cu Giorgos am regasito!
-In seara asta vrei sa mergem doar noi doi in sat?Ne plimbam putin…Cred ca as putea sa te scot…
-Da! Putem incerca…Chiar mi-ar placea sa ne plimbam in lumina lunii pe plaja. Ar fi chiar dragut!
-Deci asa ramane!Ne intalnim jos la cinema la ora sapte.
-Bine! Ne vedem atunci…hai ca trebuie sa plec! Pa-pa!
Si bineinteles ca m-a sarutat ca de fiecare data cand ne desparteam.Chiar si atunci cand trebuia sa stam cinci minute unul fara altul era greu…Se pare ca incepeam sa tin la el mai mult decat as fi crezut si speram din toata inima ca parintii lui il vor lasa in Romania. Daca nu , nu stiu ce se va intampla cu noi!?!?!?!?

Capitolul 5


Se pare ca si in aceasta dimineata mi-a pierit somnul.M-am dus la dusuri inaintea celorlalti ca si in dimineata trecuta. As fi baut un suc dar stiam ca ar fi insemnat sa dau de Giorgos la bar, asa ca m-am hotarat sa beau apa calda de seara trecuta.
Nu stiam ce aveam sa fac. Stiam ca nu puteam sa il mai vad pe Giorgos pana nu hotarasc ce trebuie sa fac.Cum aveam sa-l ocolesc?! Imi zisese aseara ca va fi pe plaja cu Ivi…Asta inseamna ca nu ma duc la plaja doar ca sa nu-l vad pe el? Mda…cam asa ceva! Daca nu ma hotarasc pana la ora plajei ce am de facut cu el, asta e…nu voi merge la plaja!
Ma simteam bine in preajma lui, nu pot sa neg asta si cum spunea si el simteam ca il cunosc de ceva timp…Mi-as fi sunat prietenele dar m-am gandit ca totusi este cam devreme pentru o conferinta…Ce voi face?! Ce?!
Ii voi spune ca si eu tin la el?Ca totul va fi bine? Sau cel putin va fi bine cat vom sta in tabara…Alta problema a aparut! Dupa aceste doua saptamani ce voi face? Totul se va termina intre mine si Giorgos!? Sau stai nici nu a inceput sa fie ceva intre noi si poate nici nu va fi…dar totusi Giorgos spune ca incepe sa tina la mine si vrea sa fiu prietena lui,iar eu nici nu stiu ce trebuie sa fac!
Trebuie sa imi ascult inima! Asta trebuie sa fac! Trebuie sa fac ce ma indeamna ea,altceva nu am ce sa fac…Daca inima imi spune ca trebuie sa incerc cu Giorgos atunci asta voi face, dar daca inima imi va spune ca Giorgos nu este pentru mine, atunci, ii voi explica ca trebuie sa ramanem doar prieteni!
Acum sa incep sa imi ascult inima…Dar…nu aud nimic!!! Cum se face asta?! Poate trebuie sa merg intrun loc mai linistit? Dar totusi…este ora sapte dimineata, nimeni nu s-a trezit! Ce loc mai linistit ca acesta as putea sa gasesc?! Ar trebui sa fiu mai atenta si sa ascult mai cu atentie…Nu aud nimic!!! Cum sa-mi ascult inima daca eu nu am invatat niciodata sa o fac?! Se spune ca nu te nasti cu toate cunostiintele si trebuie sa le invatam, dar pentru a invata trebuie sa invatam de la un profesor ,de la cei mai buni…In acest caz cine m-ar putea ajuta pe mine sa invat sa imi ascult inima? Cine?!
Si…Dintro data un vant cald m-a lovit din plin si nu stiu ce a fost dar nu mi-l puteam scotea pe Giorgos din cap…Ca si cum imaginea lui s-ar fi tiparit in mintea mea.Sentimentele care le simteam pareau puternice.Oare asta inseamna sa iti asculti inima? Oare este un semn divin? Oare cineva incearca sa imi spuna ca ar trebui sa ii acord o sansa lui Giorgos? Oare asta face parte din destinul meu?
Da! Stiam ce trebuie sa fac! Stiam acum si nu aveam niciun dubiu!
Am alergat spre bar si am intrebat pe tipul de acolo de Giorgos.Mi-a spus ca acum Giorgos imparte sucul pe plaja si ca va fi inapoi la bar in jur de ora doisprezece.
In momentul acela m-am uitat la ceas si mi-am dat seama ca era ora unsprezece fara un sfert.
Am alergat spre plaja si am urcat scarile acelea cum nu le mai urcasem niciodata! Marea aproape ca ma orbit cu sclipirea ei.Niciodata nu imi paruse atat de frumoasa si atat de albastra cum o vedeam azi.
L-am zarit si pe Giorgos! Era chiar langa pod cu cutiile de Ivi.Asa cum imi spusese cu o seara in urma!
M-am grabit sa ajung la el …era in fata mea si se uita la mine ca si cum ar fi asteptat sa spun un singur cuvant pentru ca el sa le poata spuna pe toate celelalte.
Nu am putut decat sa il strang tare in brate si sa ii soptesc la ureche ca totul va fi bine!
Parea surprins!Nu cred ca se astepta sa actionez asa.Probabil credea ca o sa il refuz dar se pare ca asta vreau! Se pare ca vreau ca Giorgos sa fie alaturi de mine in aceasta tabara minunata si sa fim impreuna atat cat trebuie.Vom trai momentul si vom trai doar in prezent! Nu voi mai face aceasi greseala care am facuto cu Iustin! Cu Giorgos va fi diferit!
-Vorbesti serios? Imi sopti la ureche in timp ce ma strangea si mai tare in brate…
-Da! Vorbesc foarte serios! M-am gandit si chiar vreau asta!
Si ne-am privit adanc unul in ochii celuilalt. Avea niste ochi superbi.Bineinteles ai lui Iustin erau mult mai deosebiti dar mi-am reamintit ca nu vreau sa ma mai gandesc la Iustin si am inceput sa ma gandesc doar la Giorgos.
Buzele lui s-au apropiat de ale mele! Si atunci am simtit in adevaratul sens al cuvantului ca suntem impreuna in asta! Da!!! Eram doar noi doi! Cu toate ca probabil eram priviti de toti copii din aceasta tabara , nu imi pasa! Eram hotarata! Il voi iubi pe Giorgos si el ma va iubi pe mine!
Si cuvintele care le-am auzit in urmatoarele zile sunau atat de muzical incat as fi crezut ca le canta. Adoram la nebunie toate serile in care eram doar noi doi si el imi soptea la ureche: ,, Σ'αγαπω”

sâmbătă, 5 februarie 2011

Mesaj pentru cititori:X

Tin sa anunt ca pe acest blog voi publica cartea la care lucrez., ,,Jurnalul unei adolescente" .Se va referi la toate problemele cu care se confrunta tinerii.Scoala,probleme cu parintii,prietenia,iubirea si multe altele care le veti descoperi pe parcurs...Nu stiu cat de bine va iesi dar astept parerile voastre sincere! Nu sunt cine stie ce scriitoare dar consider ca am multa imaginatie,multe vise si sper sa reusesc sa le astern pe hartie. S-ar putea sa para putin siropoasa cartea la un moment dat;)) bine poate putin mai mult, dar asa sunt eu cateodata, putin romantica, bine poate foarte romantica dar na..cine nu e si putin romantic;));)) darrr sper totusi sa va placa!

Autoarea:X

Capitolul 4


Este ora 20:00 ,inca doua ore si trebuie sa fiu la discoteca…M-am hotarat sa imi pierd vremea aiurea prin tabara intre timp si sa nu vorbesc despre ce urma sa se intample ca sa nu ma agit mai mult decat eram…Alessia ca de obicei a fost alaturi de mine cand toti ceilalti nu m-au crezut ,oricum se vor convinge si singuri.
-Melissa, este 21:56 !!!
-Cum?! Am pierdut notiunea timpului…nu am vrut sa ma gandesc la asta, dar am uitat total…hai ca ma grabesc si poate nu o sa intarzii prea mult.Si pana la urma se spune ca divele se las asteptate?! Cum sunt o diva sa ma mai astepte putin! Hai ca te las, vorbim mai incolo!
Ma indreptam spre discoteca cu pasi grabiti.Imi spuneam ca trebuie sa fiu doar eu si sa fiu linistita.Pana la urma si Giorgos este un om ca toti ceilalti.
Am ajuns! Era acolo…ma astepta pe mine.Purta o pereche de blugi albastru-prespalat si avea un tricou cu un mesaj dragut care m-a amuzat: ,,I am waiting for someone who will never come”
Sa inteleg ca nu credea ca o sa ajung? Ei bine o sa-l dezamagesc,sunt aici si nu o sa plec prea curand!
-Buna!
-Hei !Buna,sincer nu credeam ca o sa vi.
-Mda…ma gandeam eu,stii tricoul tau este foarte expresiv!
-Aaaa…Sa stii ca nu a fost cu intentie! Este doar coincidenta.
-Stai linistit! Eu doar glumeam!
-Vrei un suc?Fac cinste!
-Ok! Daca tu insisti…
-Ce suc vrei?
-Tu ce bei?
-Pai Ivi! Mereu beau Ivi ,e bestial!
-Mi-ai citit gandurile! Si eu tot Ivi beau!
-Nu vrei sa mergem in alta parte?Undeva unde este mai liniste, sa putem vorbi mai mult?
-Da,ar fi ok! Hai sa mergem!
Bineinteles ca ne-am dus pe terenul de fotbal.Eram sigura ca acolo ma va duce.Nu stiu de ce dar acolo se duc toti cei care au o intalnire.Sau asta aveam nu?Sau orice ar fi fost nu conta.Eram acolo cu cel mai superb grec pe care il vazusem pana atunci…Si eram doar noi,doar noi doi.Fetele cand le-am zis ca o sa ma intalnesc cu un grec nu m-au crezut probabil dar cand m-au vazut plecand cu el sigur s-au convins ca eu vorbeam serios.
-Vi maine la plaja?
-Da! Voi fi acolo! De ce ?Vi sit u?
-Da! O sa aduc Ivi pe plaja…Poate ne vedem pe acolo maine!
-Cu siguranta…o sa vin sa iau de la tine!
Mana lui s-a apropiat de mana mea si am simtit cum mana imi lua foc sub mana lui calda, sau poate asa mi-se parea mie pe moment.
-Stii imi placi foarte mult…incepu el si a facut o pauza
Parea ca isi cauta cuvintele cu grija.Incerca din greu sa isi aleaga cele mai potrivite cuvinte.Probabil ii era teama ca voi interpreta gresit ceea ce imi va spune si voi crede ca este indragostit de mine.Sigur nu vrea sa stricam prietenia care este asa frumoasa…
-Scuza-ma ca imi este atat de greu sa iti spun ce simt…Cu toate ca am impresia ca te stiu de o viata nu stiu de ce imi este atat de greu sa imi aleg cuvintele…Esti o persoana foarte deosebita si chiar simt ca incep sa tin la tine…
Ma gandesc ca ar trebui s ail intrerup si sa-l ajut putin.
-Da,stai linistit! Inteleg ce vrei sa-mi spui! Inteleg ca putem fi doar prieteni! Inteleg perfect asta… si sigur ca putem fi doar prieteni! Stai linistit…
-Stai putin! Eu nu asta vreau sa iti spun…Eu incerc sa iti spun ca incep sa te iubesc ,nu iti spun ca incep sa tin la tine ca la o simpla prietena…Poate pare absurd si pare o secventa dintr-un film siropos…Dar ti-am zis,nu stiu de ce simt ca te cunosc de o intreaga viata!
Eram uimita! Nu puteam sa cred! Eram foarte zapacita!Credeam ca visez…
-Uite…Nu stiu…C e ar trebui sa iti spun acum?
-Pai…poate sa-mi spui ca si tu tii la mine?Si ca vrei sa fi prietena mea?Si ca totul va fi bine?Nu stiu! Spune ce simti!
-Te superi daca ma lasi sa ma gandesc la asta?As vrea sa-mi ascult inima…as vrea sa nu mai fac greseala asta.Am mai gresit odata si am spus un cuvant si am stricat tot.Nu mai vreau sa gresesc!Nu mai vreau sa-mi para rau dupa!Nu mai vreau!Deci…ma pot gandi la asta pana maine?
-Sigur ca nu ma supar!Nu vreau sa te constrang…Ia-ti cat timp ai nevoie!
-Iti multumesc!Si daca nu te superi as pleca…Vorbim maine!
-Nu am fortat nota nu?Nu te-ai suparat pe mine?Nu?!
-Sigur ca nu…dar as vrea sa ma gandesc.
-Bine!Somn usor si vise placate! Ne vedem maine pe plaja banuiesc,asta daca nu vei veni din nou dupa suc la sase dimineata.
-Sper ca de data aceasta voi avea mai mult somn!Noapte buna!Pa-pa!
Nu stiam ce aveam sa fac…Nu stiam ce e bine sa fac.Nu stiam ce voi face cu Iustin! Mereu imi ziceam ca trebuie sa il uit.Si mereu ma intrebam ce aveam de facut.Deci da!Cu Iustin o terminam,nu mai avea ce cauta in discutie, doar era un subiect inchis! Dar cu Giorgos ce trebuie sa fac?E dragut dar…E de ajuns?Oare?
M-am intins in pat. Si din nou am zarit coltul acela cu ,,S’agapo Iustin”. M-am ridicat, am luat o carioca si am dat peste pana am fost sigura ca nu se va mai intelege ce scrie.Si ochii au inceput sa mi-se inchida…a fost o zi plina!

Capitolul 3


Prima zi de tabara a inceput.Este foarte devreme, insa m-am trezit cu foarte mult chef de distractie.Sunt prima care s-a trezit se pare,dar nu imi pare rau.
Imi adun lucrurile si plec spre dusuri euforica.Prin tabara nu era nimeni,pesemne toti dormeau.Si la dus este pustiu precum in toata tabara.Se pare ca sunt singura care nu are somn ,dar nu imi pasa. Sunt atat de fericita cum nu am mai fost de mult.Este clar! Grecia mi-a alungat toate temerile,toate supararile si toate problemele.Ma simt ca un nou-nascut.
Pe Iustin se pare ca il uitasem.Sau am fost atat de rapita de peisaj incat am uitat ca este si el in tabara.
Ma indreptam spre casuta cand m-am gandit sa ma duc sa-mi cumpar un suc.Nu credeam ca va fi cineva la magazin la ora aceasta,insa era.
Era un tip foarte dragut.Era brunetel si avea piercing in barba si ureche. Era imbracat intr-un sort rosu iar tricoul se pare ca il lasase pe undeva pe un scaun.Se pare ca ma observase ca ma uit spre el,asa ca m-am apropiat.
-Buna! Vreau si eu un Ivi de portocale.
-Uite.
-Cat costa?il intreb.
-Un euro
Parea surprins ca il intreb cat costa probabil si-a dat seama ca eram din seria care tocmai venise din Romania.I-am dat banii si m-am intors sa plec,cand aud ca imi vorbeste.
-Auzi! Aproape ca imi sopteste cu o voce calda care imi parea cunoscuta.
-Da,spune!
Eram foarte curioasa ce ar putea sa ma intrebe un baiat atat de interesant ca el pe mine.
-De unde esti?Tocmai ai venit din Romania?
-Da,din Romania.Mai exact din Ploiesti.Este undeva pe langa Bucuresti.
-Cum te cheama?
Inima a inceput sa-mi bata atat de tare incat o auzeam.Aveam emotii si nu stiam de ce.Poate pentru ca acest baiat arata precum Fat-Frumosul imaginat de mine de sute de ori.Incerc sa imi recapat fiecare bataie a inimii si ii raspund.
-Melissa.Pe tine?
-Giorgos
-De unde esti?
-Din Salonic
-Am auzit ca este un oras foarte frumos.Am impresia ca voi merge acolo in excursie
-Da! Sper sa iti placa
-Cu siguranta!Mi-a facut placere sa vorbesc cu tine! Mai vorbim.Pa!
-Stii…
-Da,spune!
Oare ce vroia sa imi mai spuna?Oare vroia sa imi recomande vreun loc pe care sa-l vizitez in Salonic?Sau vroia sa imi spuna ca si lui i-a facut placere sa vorbeasca cu mine?
-Esti o fata draguta…Mi-ar placea sa mai vorbim.Ce zici de seara asta la discoteca?Tu si eu?
Am ramas uimita.Ma asteptam sa imi zica ca poate mai vorbim.Poate imi mai da vreodata sucul...Dar nici in cele mai frumoase vise ale mele nu ma asteptam ca acest baiat foarte dragut sa ma invite la discoteca,mai ales asa din prima…
Nu stiam ce sa-i spun.Ma gandeam sa-l refuz.Ma gandeam ca daca voi accepta voi parea o prada mult prea usoara.Poate ar trebui sa fac putin pe dura…Dar imi era frica ca nu voi mai avea si a 2 a ocazie…
-Stii, daca nu vrei nu este nicio problema!
-Ba da vreau! Asa ramane!
-Ok! Ne vedem la 22:00 la bar .Te pup pa-pa!
-Si eu!
Ma indreptam spre casute.Nu imi venea sa cred.Aveam o intalnire cu un grec si ce grec…Giorgos…
Am intrat in casuta.Toate celelalte dormeau.Eu eram si spalata si imbracata ,aranjasem si o intalnire cu un grec ,iar toate celelalte dormeau.Cine ma va crede pe mine?Poate nimeni…dar nu-i nimic ma vor vedea diseara insotita de Giorgos.
M-am intins in pat si ma uitam pe lemnele pe care era pusa salteaua patului de deasupra mea. Erau multe amintiri acolo lasate de alti copii care au fost in aceasi casuta precum mine.
Imi pierdeam timpul citind de acolo…Cand , vad acolo,intr-un colt ,scris ,,S’agapo Iustin”. Mi-am adus aminte de Iustin.Nu mai stiam ce trebuie sa fac.Trebuia sa ies cu Giorgos? Oare nu trebuie sa renunt la Iustin?Oare ar trebui sa ii spun ca voi iesi cu Giorgos?Nu, nu are sens! De ce i-as spune ca voi iesi cu Giorgos? Nu ii pasa lui ce fac eu.
Mi-am amintit ca trebuia sa-l uit…nu stiam ce trebuie sa fac…mi-am luat telefonu si am iesit afara.Aveam nevoie de sfaturi.Si cui sa cer sfaturi daca nu prietenelor mele cele mai bune.
Am hotarat sa fac o conferinta.Nu avea rost sa vorbesc cu amandoua separat.Trebuia sa le ascult parerile amandurora deodata.
-Alo! Ce faci ?Cum e acolo?
-Isabella tu esti?Melissa ai facut conferinta?Ce s-a intamplat ?Tu faci conferinta doar atunci cand ai ceva?
-Da,eu sunt!Ii raspunde Isabella Biancai
-Nu am nimic! Adica nimic ce nu poate fi rezolvat…
Le-am povestit tot ce s-a intamplat cu Giorgos si cum Grecia mi-a linistit sufletul cat de cat
-Eu zic sa te duci la intalnirea cu Giorgos asta.Dar,vezi cum faci, sa nu te indragostesti! Realizeaza ca este grec si poate nu-l vei mai vedea niciodata dupa aceste doua saptamani…
-Sunt de acord cu Isabella ! Iar pe Iustin uita-l complet.Stii ce inseamna complet?Total ,total ,total!!!
-Bine ,bine!Am inteles.Stiam ca pot sa contez pe voi.
-Hai lasa-i pe baieti.Spune-ne de tine! Cum e acolo?Iti place?
-Da,imi place foarte mult! Nici nu are cum sa nu-mi placa.Stiti doar ca imi place mult Grecia.
-Da,da stim!!!
-Isabella, hai mai bine sa o lasam ca ii consumam si creditu si poate mai are pe acolo ceva de facut.Te pup si ai grija de tine!
-Da,ai dreptate Bibi! Si eu te pupicesc si mie dor de tine! Ne povestesti tot cu lux de amanunte cand te intorci!
-Si mie imi este dor de voi! Va iubesc! Vedeti ce faceti pe acolo nebunele mele!
Au dreptate…Iustin apartine trecutului si acolo trebuie sa ramana.Nu imi fac bine nici mie ,nici lui daca rascolesc amintirile.El o are pe Daria ,iar eu voi porni pe alt drum cum ar fi trebuit sa fac de mult…

Capitolul 2


Cum am ajuns in Grecia m-am simtit mai libera,mai usoara,mai implinita si chiar fericita.
La vederea marii Mediterane ,atat de curata,de un albastru minunat inima mi-sa umplut de bucurie.
Cand autocarul a oprit, in fata mea se vedeau sutele de casute raspandite intr-o minunata padure de conifere de pe malul marii. Nu stiam daca visez sau nu. Ma simteam foarte bine,atat de bine incat simteam ca zbor aproape de nori si nimic nu ma putea aduce cu picioarele pe pamant Am urcat la casuta noastra unde trebuia sa asteptam bagajele.Toti erau agitati,insa eu eram foarte visatoare.Admiram fiecare crenguta de copac, fiecare veverita jucausa. Totul imi parea minunat.
-Melissa!Melissa!
Aud cum cineva ma striga, probabil ma striga de ceva vreme…nu stiam. Eram mult prea ocupata sa analizez fiecare colt din tabara.
Era Alessia.Se indrepta spre mine insotita de Kiki, Iustin, Jenifer si verisoara mea Karina.
Cand l-am vazut pe Iustin am realizat ca nu mai aveam sentimentul acela care de fiecare data ma agita.Poate am inceput sa trec peste sentimentele pe care i-le port lui Iustin.
-Ce-i cu tine?ma intreaba Alessia.
-Adica?Ce-i cu mine?
-Parca nu ne auzi cand te strigam…esti visatoare,nu stiu ce este cu tine?!
-Da ai dreptate,scuze.Numai ca imi place foarte mult aici si m-am lasat rapita de peisaj…Ce vroiai sa-mi spui?
-A da! Ai primit bagajul?Noi nu!
-Nici nu am fost sa vad daca a venit al meu
Toti s-au amuzat de mine pentru ca eram atat de zapacita.
Aveau dreptate…bagajul meu nu ajunsese.Incep sa intru in panica.Deja imi imaginez cum ar fi sa se fi pierdut. Nu pot sa realizez ce ma voi face fara haine si toate lucrurile personale de care am nevoie.
-Alessia! Nu e bagajul meu! Celorlalti le-au venit?
-Unora da,altora nu…Uite mai vin bagaje.Poate sunt aici si ale noastre.
M-am apropiat de masina de unde se descarcau bagajele si am privit fiecare valiza care era data jos.Niciuna nu era a mea,insa 5 dintre ele erau ale prietenilor mei.
Ma duc sa intreb o femeie care avea grija ca toate bagajele sa fie ridicate.Din cate am inteles o chema Marilena si era si asistenta la infirmeria taberei.Era o doamna de statura medie, cu parul drept si blond precum spicul de grau. Se vedea ca ii plac copiii deoarece vorbea foarte frumos cu ei.Mi-a fost usor sa-i vorbesc deoarece era romanca.
-Ma scuzati!Sunt putin ingrijorata, valiza mea inca nu a sosit .Stiti cumva cate masini mai sunt?
-Mai este o singura masina cu valize.Probabil valiza ta este acolo.Mai asteapta putin si o sa vezi ca va fi acolo.Nu are unde sa fie.
-Va multumesc! O sa astept.
Am asteptat ceva timp,insa masina mult asteptata nu venea.O alta prietena astepta cu nerabdare aceasta masina.Chitara ei inca nu venise si era la fel de speriata ca si mine.
Masina a sosit!M-am dus sa privesc porbagajul plin de geamantane.La prima vedere bagajul meu nu era acolo,speram insa sa fie acoperit de celelalte valize.Baiatul care conducea s-a dat jos din masina si a inceput sa dea bagajele.Iarina si-a primit chitara,dar bagajul meu?Unde era?Vroiam sa intreb de el…dar imi era teama de raspunsul pe care il puteam primi.
-Copii, nu va ingrijorati! Mai sunt cateva bagaje, vor veni imediat!
M-am mai linistit.Mai aveam o sansa.Karina se apropie.
-Ce faci? Unde iti este telefonu? De ce nu raspunzi la el?
-Il am in rucsac.De ce?
-M-a sunat Elena.Nu stia de tine.A ramas sa o suni cand ajungi.Suno, era ingrijorata!
Mama sunase.Am fost prea atenta la toate detaliile tabereai iar apoi cu bagajele am uitat total.
-O sa o sun.Deocamdata astept bagajul ca sa pot sa ma linistesc.
-Uite ca a venit!
Da! Venise! Emotile cresteau cu fiecare metru cu care se apropia masina.Imi facusem planul de rezerva in caz ca bagajul meu se pierduse.Karina avea sa-si indeplineasca rolul de verisoara buna si sa-si imparta lucrurile cu mine.Nu stiam daca va fi de acord dar stiam ca alta solutie nu ar exista.
-Uite ala nu e al tau? Imi spune Iustin.
-Ba da! Ai dreptate! Mersii!
M-am grabit sa-l iau.Eram foarte fericita.Toate planurile de rezerva nu mai trebuiau puse in functiune.
Totul era perfect.Aveam sa ma bucur din plin de aceasta tabara minunata si mai ales in compania unora dintre prietenii cei mai buni.
Imi parea foarte rau ca Isabella nu a putut veni,insa stiam ca va fi foarte bucuroasa cand voi ajunge acasa si ii voi povestii toate aventurile prin care o sa trec.
Ma voi duce sa imi sun mama si sa ii spun ca totul este bine.Cu siguranta se va bucura sa ma auda.

Capitolul 1


-Melissa, trebuie sa treci peste… nu are rost sa te gandesti la ce ar fi putut fi daca el ar fi stiut…
-Stiu Isabella! Stiu! Dar din pacate nu pot sa realizez ca a renuntat!
-Ba nu! Nu numai ca a renuntat ci e si fericit cu Daria.!Eu iti vreau binele, trebuie sa il uiti pe Iustin cat mai repede pentru ca dupa o sa iti fie mult mai greu.
-Da! Ai dreptate… si in plus pot merge mai departe.
Stiam ca nu pot, dar trebuia sa incerc.Cu fiecare gand il simteam tot mai aproape.Trebuia cumva sa-l scot din gandul si inima mea…Dar cum? Prima mea iubire…se spune ca prima iubire nu se uita niciodata…Mi-as dori sa pot citi mintile oamenilor,mi-as dori sa stiu ce este in mintea lui…sunt convinsa ca inca tine la mine,dar crede ca eu nu. I-as spune tot ce simt daca as sti ca si el are aceleasi sentimente pentru mine.Dar cum sa cred asta cand el pare foarte fericit cu Daria?
Trebuie sa las timpul sa le rezolve pe toate.Nu pot trai in continuare din amintiri.Ce-a fost a fost si nu va mai fi.
Poate tabara in care voi pleca ma va ajuta sa trec peste.Poate voi intalni pe altcineva sau poate tara mea de suflet ,Grecia, imi va alina ranile .