adolescenta

adolescenta

miercuri, 20 iulie 2011

Saptesprezece


Si asta a fost…ultima tabara in Kalivas.Ce repede trece timpul… Parca ieri eram la prima tabara si in fata mea erau multe alte tabere in Kalivas, iar acum stiu sigur ca la anul nu voi putea merge in tabara. Poate asta inseamna ca deja incepe adolescenta…Poate inseamna ca aici copilaria s-a sfarsit…Poate…doar poate…
Poate acum par o copila nebuna, care crede ca daca are 16 ani si nu va mai putea merge in Kalivas este sfarsit de lume. Cei care cunosc fenomenul Kalivas, daca i-as putea spune asa, pot intelege ceea ce simt eu. Aceasta tabara a unit prietenii care vor ramane mult timp de aici incolo. Cand ajungeam aici aveam doua saptamani la dispozitie pentru a petrece si mai mult timp pentru a ne cunoaste… Nimic nu este nou pentru noi, poate ca aceasta tabara o cunoastem mai bine decat propria casa…
Nu ma pot gandi decat ca in curand voi ajunge in Romania.Imi este teama ca nu cumva si tot ceea ce s-a intamplat cu Iustin sa ramana aici. In sfarsit am reusit sa intelegem amandoi in acelasi timp cat de importanti suntem unul pentru altul si nu as vrea ca asta sa se schimbe. Chiar daca il simt in bratele mele cum doarme, chiar daca ii simt parfumul atat de aproape de al meu, chiar daca el spune ca totul este si va fi bine, chiar si asa nu pot sa nu spun ,,Imi este frica!”
Cu cat ne apropiem mai mult de Salonic stiu ca nu mai este mult si vom ajunge la granita…
-Ce ai patit?
-Nimic…doar strange-ma in brate sa simt ca totul va fi bine.
-Melissa! Nu mai spune asta! Iti promit! Voi fi langa tine pana te vei plictisi de mine!Daca gandesti negativ atunci…
-Aaa deci deja te plictisesc nu?! Si e deja inceputul nu?
-Nu asta am vrut sa spun!Am vrut sa spun ca nu vreau sa atragi raul! Gandeste pozitiv!
-Bine…Ai dreptate! O sa am incredere in cuvantul ,,noi” si totul o sa fie bine…
Voiam sa cred asta…Si voi crede! Pana se va intampla contrariul …
Usor, usor am ajuns la intrare in Salonic si autocarul a oprit pentru o mica pauza. Benzinaria la care am oprit nu era cine stie ce, dar era de ajuns.
Am vazut pe fata Maiei o expresie destul de ciudata. Arata ca si cum ar incerca sa se gandeasca la ceva fara sa poata… M-am indreptat spre ea sa o intreb ce are.
-Maia! Ce se intampla?
-Mel, poate o sa spui ca sunt nebuna, dar am visat benzinaria asta.
-Toate benzinariile arata la fel!
-Nu, Mel! Nu vezi? Este ciudata! As putea spune chiar ca mai are putin si explodeaza…
-Si? Nu te mai gandi atat…este doar o benzinarie!
-Mel, nu intelegi! Eu am visat ca opream aici si ma intalneam cu Dimitri!!!!!
-Ohh!!! Asta era! Trebuia sa spui de la inceput… Pai incearca sa nu te mai gandesti… Sau…Stiu!!! Suna-l si astfel faci un pic visul real! Vorbesti cu Dimitri de aici!
-Sti…o sa il sun! Nu pentru a face visul real…dar simt nevoia sa ii aud vocea.
-Vrei sa te las singura?
-Nu,nu e nevoie!
A intrat in agenda telefonica si l-a gasit imediat. Probabil l-ar fi putut gasi chiar si cu ochii inchisi.
Ciudat…Exact cand a apasat ea pe apelare la cateva secunde… s-a auzit un ton de apel din spate. Ma gandeam ca poate a gresit persoana si a sunat din greseala pe cineva din autocar.
Cand ne-am intors am ramas amandoua cu gurile deschise!!!! Era Dimitri in persoana!!!
-Nu pot sa cred!
In secunda urmatoare Maia a sarit in bratele lui si l-a strans in brate atat de tare incat i-as fi putut pune porecla de ,,Incredibila Hulky” ca doar e fata! Nu pot sa o jicnesc spunand ,,Incredibilul Hulk”.
-Dimitri ce este cu tine pe aici?
-Nu! Cum de sunteti voi aici?Maia nici nu sti cat de mult mi-ai lipsit!!!
-Si tu mie! Mult mai mult!
-Vreti sa va las? Poate aveti de vorbit…
-Nu e nevoie Mel!
-Hai ca stiu ca va e rusine sa imi ziceti…asa ca ma retrag! Ma bucur ca te-am vazut Dimitri!
-Mel! Pot sa iti spun asa nu?
-Da,sigur!
-Ce am vrut sa iti spun? Uite…nu stiu cum sta treaba, dar…
-Vrei sa imi spui de Giorgos nu?
-Pai …ceva de genu…Adica el chiar tine la tine si chiar daca spune ca daca tu esti fericita e si el, eu il vad trist.
-Dimitri, eu inteleg ce spui! Am trecut prin ceva asemanator si nu doresc nimanui, mai ales lui Giorgos. A fost special pentru mine, chiar daca nu ma crezi. Eu niciodata nu am fost si nici nu voi fi cu cineva care pentru mine nu este important. Pur si simplu asa sunt eu!Dar in acelasi timp Iustin este iubirea vietii mele! Si asta nu o pot schimba nici eu, nici tu , nici Giorgos ,nimeni!!! Am incercat doi ani sa trec peste ce simteam pentru Iustin,dar nu am putut…Iubirea crestea pe zi ce trece
-Oricum nu mai conteaza! Sper doar ca Giorgos sa isi revina cat mai curand…
-Si eu sper asta…Hai ca va las sa vorbiti…
-Nu e nevoie Mel!
-Nu,chiar va las! Mi-a facut placere sa te vad Dimitri! Sper sa ne vedem cat mai curand!
-Pai profitand de ocazie ca esti si tu aici ,am o veste pentru voi! Vin in Romania!
-Serios?!!??!
Cand am vazut cat de fericita e Maia am stiut ca trebuie sa ma retrag si sa-i las singuri…Erau atat de fericiti ca nici nu au observat ca am plecat. Ma bucur mult pentru ei si sper ca totul se va aranja cat mai bine…
Chiar daca Maia ar fi vrut probabil sa stea o vesnicie in acea benzinarie a urmat si momentul plecarii…Numai ca acum putea sa astepte mult mai usor urmatoarea intalnire. Stia ca acea intalnire va veni si avea incredere in Dimitri.
Acum ca Maia era fericita, eram si eu mai implinita si mult mai fericita. Am realizat ca la fel de fericita sau chiar mult mai fericita ar trebui sa fiu si eu. Iustin este langa mine mereu, nu exista absolut nimic intre noi, poate doar cateva sosetele neimportante, dar este langa mine.
Si chiar daca mai este putin pana la granita stiu ca Iustin imi va alina dorul de Kalivas. Iustin va fi persoana care imi va aduce aminte in fiecare secunda de tabara.